Se pare ca nici Watson al celor de la IBM, nici DeepMind al celor de la Google, nici alte inteligente artificiale de top nu au abilitatile esentiale pentru o inteligenta reala. In ciuda faptului ca recunosc sentimente de baza precum furia, tristetea si frica, acestea nu au propriile sentimente si nu simt. Le lipseste creativitatea. Dupa ce invata foarte mult, sunt in stare sa re-creeze propriile picturi in stil impresionist, insa nu vor deveni niciodata un artist. Le lipsesc acele date pe care un copil de 3 ani le cunoaste. Nu pot avea amintiri si nu pot utiliza informatia dobandita pe o anumita tema in domenii complet diferite. Sunt in acelasi timp incapabile sa uite, chiar daca ar fi necesar ca suma de informatie stocata sa fie redusa. Executa excelent – chiar mai bine decat oamenii – doar in domenii cu multe calcule si sarcini bine determinate ce trebuie duse la bun sfarsit. Robotii nu sunt capabili sa inteleaga lumea inconjuratoare asa cum o fac oamenii, ci doar invata sa faca un singur lucru- obiectivul pentru care sunt programati. De exemplu, programul de sah Deep Blue (IBM) care l-a invins pe Kasparov in 1997 sau AlphaGo al celor de la Deep Mind care la invins pe jucatorul-fenomen Lee Sedol. Deep Blue si Deep Mind sunt roboti programati doar cu scopul de a juca sah si au reusit sa castige contra celor mai buni.Insa,daca ar fi sa joace X si 0, ar pierde contra oricarei persoane care are vreo idee despre acest joc.